Melci de apa Dulce

În apele dulci din zonele tropicale își are originea Ampullariidae, un melc de acvariu care, datorită aspectului său exterior deosebit de frumos și a mărimii sale, este tot mai căutat de pasionații de acvaristică. Acest melc nu este specific unui anumit tip de acvariu, crește foarte ușor în mlaștini, lacuri sau ape curgătoare. Tocmai de aceea este foarte ușor de întreținut. 

    Melcii Ampullariidae

Are un sistem dublu de respirație, având și plămani, ceea ce îl face să poată trăi chiar şi în apele cu un continut mai mic de oxigen. O altă curiozitate legată de acest melc de acvariu este faptul că acea cochilie pe care o poartă în spate are o uşiţă care se închide. În acest fel, atunci când este secetă, îşi sapă adăpost în pământ şi închide uşa. Face acest lucru pentru a se protejeaza împotriva uscării dar şi împotriva dăunătorilor. În cele mai multe acvarii de la noi se găsesc diferite specii de Pomacea din America de Sud. Specificul acestor melci este acel tub subţire prin care respiră sub apă. Cei mai cunoscuţi melci din această familie sunt cei de 50-60mm:

 

• Pomacea bridgesii (melcul misterios) galben,
• Pomacea canaliculata şi melcul mai mare ca dimensiuni, cu o cochilie plată, 
• Marisa cornuarietis.  

   Pomacea bridgesii

Este un melc acvatic, de dimensiuni mari, are corpul galben, cu mici pete mai închise la culoare în jurul gurii (există şi varianta de corp închis la culoare, cu pete galbene). Cochilia măsoară circa 40-50 mm diametru şi 45-65 mm înălţime, având 5-6 spiralari. Culoarea cochiliei poate fi alb (ivory), până la maro inchis, sau cu dungi pe lungimea cochiliei. Totuşi, cea mai răspândită varietate în acvarii este melcul care are atât corpul cât şi cochilia galbene. În funcţie de aspectul fizic şi poziţionarea cochiliei, vă puteţi da seama de tipul de Pomacea pe care îl aveţi în acvariu: spre deosebire de caniculata sau padulosa, bridgesii au un unghi de 90° la îmbinarea circumvoluţiunilor cochiliei şi este mai puţin globulară şi plată la suprafaţa superioară a acestora. 

Daca se simte în pericol sau dacă mediul nu îi oferă condiţii bune, melcul poate închide complet cochilia cu ajutorul uşitei (opercul cornos), a cărui culoare poate fi maro deschis ori închis. Melcul Pomacea se adaptează uşor în apele sărace în oxigen (datorită habitatului său format din mlaştini) motiv pentru care îşi poate lua oxigenul direct din aer, cu ajutorul unui sifon scos deasupra apei. Apa cea mai bună pentru acest melc este cea bogată în calciu (este contraindicată apa moale), care îl va ajuta la crearea şi menţinerea unei cochilii puternice. Această specie de melc de acvariu este foarte sensibili la cuprul din apă, substanţă letală pentru acest melc. Temperatura suportată variază între 18-28 °C. Numit şi melcul măr sau melcul misterios (n.r: apple, mystery snail), are un comportament activ, este mereu în căutarea hranei, atât în substrat, cât şi pe pereţii acvariului, foarte puţine fiind cazurile în care este observat că stă. Dacă nu este activ pentru perioade îndelungate, e cazul să schimbaţi apa sau acvariul întrucât, nemişcarea melcului Pomacea e cauzată de factorii neprielnici din mediul în care trăieşte. Şi pentru că are capacitatea de a respira aer atmosferic, nu refuză, din când în când, o gură proaspătă de aer.

Ingrijire si reproducere

   Locuinta
Melcii de acvariu pot fi tinuti intr-un bazin de pesti standard, dar din cauza apetitului mare pentru plante al celor mai multe specii de melci, acestia nu reprezinta o alegere buna pentru toti acvariofilii. Totusi, asa cum s-a mai spus, Pomacea diffusa este o exceptie si moare de foame fara o cantitate adecvata de hrana, chiar daca este inconjurata de vegetatie acvatica. Din nefericire, multi oameni, chiar si personalul magazinelor de profil, nu sunt constienti de aceste diferente si considera toti melcii daunatori vegetatiei (o alta idee gresita).
Melcii de acvariu pot convietui cu majoritatea pestilor fara probleme, dar speciile de melci mancatori de pesti ar trebui evitate.
De asemenea, multi pesti incearca sa le ciupeasca tentaculele, dar aceasta nu este o problema pentru ca melcii se adapteaza rapid si isi tin tentaculele sub cochilie.
In general se recomanda un volum de 10 litri de apa pentru fiecare melc de marime medie. De asemenea, este necesara acoperirea bazinului pentru a evita escapadele nocturne. Nu ati fi primii care-si gasesc melcii pe covor!
Mai este necesara lasarea unui spatiu de cativa cm intre apa si capac pentru a asigura melcilor aer proaspat. Chiar daca au branhii si plaman, ei se vor ineca fara aer. In cazul in care se doreste reproducerea melcilor, este necesar un spatiu de aproximativ 10 cm pentru ca altfel melcii vor avea dificultati in depozitarea oualelor deasupra apei.

   Calitatea apei

Melcii de acvariu nu sunt pretentiosi in aceasta privinta: ei vor supravietui unor conditii aspre mai bine decat majoritatea pestilor. Luati aceleasi precautii ca si in cazul pestilor pentru a mentine calitatea apei la un nivel acceptabil (filtrare, schimbarea regulata a apei etc.). 

Totusi, deoarece melcii au nevoie de calciu pentru a-si construi casutele, ei au nevoie de ape neutre spre dure (pH 7 sau peste) si este important sa se tina cont de acest lucru. 

Daca apa este moale (calciu scazut), concentratia de calciu poate fi crescuta adaugand praf de marmura, piatra de var, cochilii sau preparate vandute in magazinele de profil in acest scop.

   Hrana
Melcii de acvariu nu sunt deloc pretentiosi in ceea ce priveste hrana, ei mananca aproape orice pot rupe in bucati si care poate fi introdus in gura. Legume precum castraveti, spanac, morcovi si salata, hrana pe baza de peste, pesti morti, alti melci si oule lor, alge, creveti sunt mancate fara nici un fel de probleme.

Asa cum s-a mai mentionat, Pomacea diffusa nu mananca vegetatie decat daca este foarte fina sau moarta si poate fi hranita mai bine cu hrana de pesti sub forma de pelete sau cu legume gatite sau spanac din conserva. Atentie cu aceste alimente, pentru a nu polua apa.
Cantitatea de hrana data melcilor ar trebui adaptata nevoilor lor. In practica, aceasta inseamna sa nu se dea mai mult decat pot sa manance inainte ca hrana sa se deprecieze in apa. Teama de supraalimentare nu este necesara, dar ar fi o idee buna sa se restranga catitatea de hrana in bazinele mai mici pentru a evita o productie excesiva de reziduuri.
Deoarece melcii de acvariu au cantitati mari de microorganisme in intestine care ii ajuta la digestia hranei, apa se poate incetosa pe masura ce aceste microorganisme sunt eliberate in apa. Acesta lucru nu este daunator in mod direct si poate fi chiar un lucru bun ca sursa de hrana pentru pesti. O filtrare buna si limitarea cantitatii de hrana pot reduce acest fenomen.

  Temperatura

Melcii de acvriu sunt animale tropicale, deci temperatura apei ar trebui sa ramana intre18 - 28°C .
Activitatea melcilor de acvariu creste odata cu temperatura si sunt aproape inactivi la 18°C, in timp ce miscarile lor gratioase pot fi observate incepand de la 24°C. Temperatura nu influenteaza numai activitatea, dar este si un factor important care determina viteza ciclului de viata. La temperaturi inalte, ciclul vital (de la nastere la moarte) este redus de la 4 ani (la temperaturi joase) la mai putin de un an, iar rata reproducerii creste odata cu temperatura.

  Reproducerea

Reproducerea cu succes a melcilor de acvariu depinde de multe lucruri.
In primul rand, este nevoie de un mascul si de o femela, si aceasta este prima problema care apare: cum stim daca-i avem pe amandoi? Din pacate, nu este usor sa vedem diferenta fara exercitiu. Pentru a fi siguri, este cel mai bine sa tinem cativa melci impreuna pentru a creste sansele de avea ambele sexe.
Apoi, melcii ar trebui sa inceapa imperecherea si producerea de oua. Temperaturi inalte si un belsug de hrana ar trebui sa declanseze acest proces. Tineti seama ca acesta poate dura ceva timp si deci este nevoie de rabdare. Anotimpurile pot influenta si ele activitatea reproducatoare a melcilor.
Odata ce oule sunt pregatite, femela paraseste apa pe timpul noptii in cautarea unui loc adecvat depozitarii lor. In acvariu, acest loc va fi pe pereti sau pe capac, in timp ce in iazuri poate fi orice obiect aproape de suprafata apei.

   Ouale
Ouale sunt depuse unul dupa altul si atasate intre ele intr-o reteea stransa. Ele sunt moi si au o culoare laptoasa la depunere, dar se intaresc in cateva ore. Culoarea lor definitiva (alba, verde, rozalie spre portocaliu puternic, in functie de specie) apare dupa o zi sau doua.

Ouale ar trebui sa ramana umede, dar nu ude si niciodata acoperite de apa, pentru ca puii de melc s-ar ineca. In general, aceasta nu ar trebui sa fie o problema intr-un bazin cu capac.
Tineti minte ca nu toate speciile de melci de acvariu depun oua aeriene. Obisnuitul Gigant cu coarne (Marisa cornuarietis) , de exemplu, depune oua acvatice in retea gelatinoasa.

 

                                               Femela de Pomacea canaliculata
                                               depositandu-si ouale deasupra apei.

 

Oua galben stralucitor de Pomacea canaliculata.
Oule speciei Pomacea diffusa au o culoare mai rozalie.

 

 

                                  Masa gelatinoasa cu oua de 

                                  Marisa cornuarietis sau Gigantul cu coarne.

   Puii de melc
Dupa 2 sau 4 saptamani (in functie de temperatura) micutii melci sunt gata de eclozare. Reteaua gelatinoasa se inchide la culoare si in cele din urma puii isi fac drum afara mancand materia si in cele din urma cad in apa.

Pentru ca multi pesti mananca acesti melci micuti, este o idee buna transferarea lor intr-un bazin separat. Este dificila prinderea melcilor mititei fara a-i deteriora, in schimb este destul de usoara transferarea retelei de oua inainte de eclozare: umeziti ouale si suprafata de care sunt atasati si asteptati putin. Apoi incercati sa miscati ouale pe suprafata pana cand se elibereaza si puneti-le pe un obiect plutitor in noul bazin.

O alta metoda este sa asteptati pana cand melcii sunt gata de eclozare si indepartati reteaua fara a mai conta daca se destrama sau nu si puneti-o pe un obiect plutitor, sau chiar spalati melcutii de masa gelatinoasa tinandu-i in apa si rostogolindu-i intre degete. Prin aceasta metoda se obtine un numar mare de pui sanatosi, daca este efectuata cu grija.
In timpul primelor zile dupa eclozare puii de melc se hranesc cu alge moi, reziduuri sau ramasite de hrana. Acestea sunt intotdeauna prezente intr-un bazin stabil, dar pot lipsi dintr-un bazin nou, deci pregatiti bazinul pentru melci cu cel putin 2 saptamani inainte ca melcii sa eclozeze, sau hraniti-i cu hrana de pesti fina.

Dupa una sau doua saptamani, micii melci sunt capabili sa se hraneasca la fel ca parintii lor.